Princess Sophia

Ma plimb pe strada si vad fete. Copile, pustoaice, adolescente, tinere, mamici, doamne si ma opresc sa ma gandesc ca nu mai disting nimic intre ele. Toate am crescut cu o Barbie in mana si toate am ravnit candva ca atunci cand vom fi mari sa ne regasim in macar una din trasaturile ei perfecte: un corp perfect de clepsidra,picioare 3/4 din restul corpului, o pereche de ochi expresivi, buze bombate, ten impecabil si o garderoba compusa din mii de rochii, sute de perechi de pantofi,zeci de posete si nenumarate bijuterii.

Sa nu uitam de pletele ei de un blond decolorat, cu bucle perfecte care tin o vesnicie. Asta ne-am dorit mereu. Asta era mai important decat orice carte cu povesti, decat orice joc de sarit "elasticul"(va amintiti voi cu sigurata acel joc...). Cu asta am ramas peste ani. Acum vad efectul Barbie... cand nu mai departajam varstele intre ele. 12 ani poate fi cu usurinta 20 ani care poate fi de fapt 35 care cu sigurant e 40. E bine? E rau? Voi ce spuneti? Va atrage mai mult o fata care aduce mai mult cu Barbie cea a copilariei noastre sau din contra? La cine mergeti intr-un club sa intrati in vorba si pe cine prezentati mamei? Conteaza aspectul sau el este totul? Mai merita sa investim in carti sau e suficient sa investim in haine si make-up?